marți, 12 ianuarie 2016

   A fost odată un rege puternic și vestit. Era așa de puternic încât putea să facă orice vroia, dacă vroia, când vroia. Era cel mai mare rege care a existat vreodată. Dar era și cel mai bun. Atât de bun, încât a investit tot ce avea mai scump, în supușii săi. I-a învățat cum să trăiască frumos și cu folos. Le-a dezvăluit mari secrete ale vieții. Le-a dat liberul arbitru și le-a promis că va fii cu ei întotdeauna. Dacă îl vor asculta.
   Un timp, în împărăție a domnit pacea. Oamenii trăiau fiecare zi cu bucurie, fără grija zilei de mâine sau povara remușcării. Erau uniți, iubiți și prețuiți.
   De la un timp, însă, supușii au început, încet, încet să uite de rege, considerând tot ce aveau ca pe ceva de la sine înțeles. Cu fiecare zi ce trecea, se făceau tot mai nemulțumitori, tot mai răi. Și-au făcut propriile lor reguli, trăind contrar a tot ceea ce învățaseră de la Rege. Astfel, cetatea păcii a devenit cetatea războiului. Certurile, hoțiile, crimele au ajuns la culme. Dreptatea, pe cale de dispariție. Băutura și nebunia au fost așezate la loc de cinste. Răutatea, răzbunarea, ura, jucau în piețe. Spectacolele deveneau sângeroase. Pofta după după tot ce era interzis creștea. Și, o dată cu aceasta, creștea și nefericirea.
  
   Văzând toate aceste lucuri, Regele s-a întristat mult. Și a trimis o serie de soli ca să îi convingă pe oameni să se întoarcă. Dar ei au refuzat cu desăvârșire. Dușmanul poporului amăgea tot mai mulți cetățeni să se alăture lui. Le promitea averi mai mari, haine mai strălucitoare și împlinirea tuturor dorințelor lor. Cu cât Regele trimitea mai mulți soli, cu atât oamenii se opuneau mai mult. Dușmanul râdea malefic, în timp ce Regele plângea. Plângea pentru că știa încotro se îndreptau. Știa că oamenii aceștia își făceau singuri rău. Știa că inamicul le întinsese o cursă. Știa că îi aștepta moartea. Dar el dorea să le dea viața.
   Așa că, într-un final, văzând cum oamenii lui se rătăceau și se pierdeau în întuneric, a hotărât să facă sacrificiul suprem. Și-a trimis Fiul printre oameni. Acesta a întors pe mulți din răzvrătire la ascultare, din remușcări și lacrimi amare, la bucurie și speranță. A și vindecat pe mulți dintre ei. Le-a înmulțit mâncarea. Le-a ascultat povestea vieții și i-a iertat pe mulți de datoriile pe care le aveau față de Rege. I-a ajutat, i-a eliberat, i-a mângâiat, i-a iubit. Le-a făcut numai bine și le-a vorbit despre ceva mai măreț decât le putea oferi viața aceasta. Le-a promis chiar tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Și mulți au și primit. Oamenii începuseră să-l iubescă. Au început să-și vadă hainele murdare și să-ți dorească să fie curățați. Și el chiar asta făcea. Albea haine murdare, curățea conștiințe încărcate, pansa răni dureroase...
   Cu toate acestea, să nu credeți că nu a avut și dușmani. Pacea pe care Prințul o aducea, îl deranja pe Dușman. Așa că, acesta a întărâtat oamenii să-L omoare pe Prinț.
   Într-una din zile, conducătorii nemiloși l-au prins pe Fiul Regelui și l-au rătignit pe o cruce. El, blând, umil, ascultător, a cerut Tatălui Său să-i ierte pe cei care l-au dat la moarte, fără ca măcar să fi greșit cu ceva.

   Atât de mult a iubit Regele lumea, că a dat pe singurul lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibe viață veșnică.

   Dar, tocmai cand totul părea să se sfârșească, Prințul a înviat. Și apoi s-a întors la Tatăl Său.
Totuși, de atunci, oamenii au avut o șansă să găsească și să meargă pe calea cea bună... să ajungă acasă, să ajungă în împărăția veșnică.

   Și astăzi sunt mulți, mulți oameni care nu cred în jertfa Regelui nostru și nu-I primesc darul vieții veșnice.
   Mulți îl vorbesc de rău, îl batjocoresc sau îi persecută slujitorii. Dar El ne-a făcut numai bine. El ne dorește numai binele. Și El știe mai bine decât noi.
   Știe că Dușmanul încă mai bate la ușile inimilor noastre, ca să ne ucidă. Dar nu te grăbi să deschizi ușa, ci lasă-L pe Isus să răspundă!
  
    Rămâne o întrebare, totuși, de ce să nu-L primești pe Cel ce și-a dat viața pentru tine? De ce să nu crezi în Cel care ți-a promis o veșnicie de bucurii nemaîntâlnite? De ce să îți bați joc de cineva care ți-a apărat spatele atunci când erai gata să fii înfrânt? De ce ai refuza pe cineva care te iubește mai mult decât ți-ai putea vreodată imagina?!