vineri, 2 ianuarie 2015

Gândul lunii

Fiecare clipă este unică, fiecare zi este diferită, fiecare lună este specială și fiecare an este un mare dar. Cu ocazia întoarcerii unei noi file din cartea vieții, v-am pregătit o mică surpriză. Este vorba de videoclipul de mai jos, pe care l-am realizat cu mare drag. Nu mai spun nimic. Videoclipul spune mai multe. Enjoy it! :)



Piesa de teatru

3... 2... 1... și.... cortina se ridică! Spectatorii aplaudă entuziasmați. Piesa începe.
 Viață, culoare, fantezie, imprevizibil, aventură, suspans, joc de oameni și de note muzicale...toate sentimentele se perindă prin inimile privitorilor: bucurii din glasuri de copii, necazuri la pachete promotionale (1+2 gratis), lacrimi în borcane fără capace și zâmbete furate în treacăt... Zile aflate în acorduri de chitară, săptămâni agățate de tavan, luni ieșite din crăpături...
 Muguri rozosini, frunze verzi, zambile și ghiocei plăpânzi sunt aruncați de-alungul întregii scene, împrăștiind un parfum deosebit de prospețime, tinerețe si viață. Speranța înmugurește în inimile oamenilor.
Dintr-o dată, o exlozie de flori, culori și lumină atrage atenția tuturor. O căldură puțin supărătoare își face loc printre rânduri. Femeile își deschid evantaiele. Incearca să înlăture nu numai căldura sau tânțarii, dar și oboseala. Un mic concediu ar fi binevenit. Plajele și ștrandurile sunt supraîncărcate. Oamenii se înghesuie la chioșcurile de înghețată. Copiii sunt fericiți. E vacanță.
Repede, repede, un văl de umbră se așează peste tot. Vântul începe să vâjâie, viorile, să scârțâie. Stropi mari cad pe pământ. Trecătorii se plâng de bălți și de noroi. Fularele se vând ca pâinea caldă.
 Frigul se întețește. Totul în jur se îmbracă în alb. Omul, timpul și animalele hibernează împreună. Oamenii se pregătesc de sărbătoare. Ceasul stă să bată ora 12.
Un plânset de copil sensibilizeză inimile spectatorilor. În fața ochilor se desfășoară o înteagă lecție de viață. Primii pași sunt întotdeauna cel mai greu de făcut. Sunt mulți "primi pași" în viață. Primii pași în lumea noastră, primii pași în ale școlii, primii pași printre străini, primii pași în dragoste... Un clopot vechi din sat împrăștie bucuria unui nou început în doi. Se deschide un album gros de amintiri. Ochelarii bătrânului sunt pe frunte, dar el caută după ei. Nepoții chicotesc. Povestea este zguduită de bocete și amare remușcări. Un șir de oameni trec pe drum cu capul plecat.
Călătorii, căci fiecare e călător la rândul lui, privesc și își continuă călătoria meditând. Dar nimeni nu știe la ce, la pumnul de tărână care tocmai a fost aruncat pe lemnul umed sau la pumnul de tărână care tocmai a fost îngropat?
Cerul este de un albastru infinit. Dragostea, speranța și credința se împletesc într-o coloană a infinitului. Parcă ar vrea să unească cerul cu pământul.
Spectacolul este unul extraordinar, oricum. Regizorul este minunat.
Cortina se lasă încet. Cerul se umple de culori sclipitoare. Așteaptă o nouă reprezentație.


Viața este ca o piesă de teatru. Anul în care tocmai am intrat este o nouă reprezentare. Fie ca aceasta să fie cea mai frumoasă experiență pe care ați trăit-o. Dumnezeu să vă binecuvînteze!