sâmbătă, 2 ianuarie 2016

Bilanț

     Dacă ar trebui să descriu ce a însemnat anul 2015 pentru mine, într-un singur cuvânt, acesta ar fi: ”Schimbare”. Într-o singură propoziție: ”Viața merge înainte”. Iar într- un verset: ”Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.” (Proverbe 19: 21) 
  
     Într-adevăr, Dumnezeu a lucrat în viața mea, anul acesta care a trecut, cum nu mă așteptam. Am avut parte de binecuvântări și reușite mărețe, care mi-au dat avânt să zbor spre cer, dar și de încercări și eșecuri dureroase, care mi-au tăiat aripile. Am gustat dulceața biruinței, dar nu am fost scutită nici de pelinul înfrângerii. Am experimentat cum este să fii sus, pe munte, dar și jos, în vale. În bucurie, dar și-n necaz. Și din toate acestea am învățat că viața merge înainte, nu se sfârșește la un eșec, la un episod alb-negru, la o rafală de vânt. 
Planurile mele s-au năruit, intr-un fel sau altul, iar Dumnezeu mi-a demonstrat că El are întotdeauna ultimul cuvânt. Am învățat să accept schimbarea ca pe ceva constructiv, ceva care ne ajută să creștem, la fel cum copilul se schimbă, în procesul de creștere, să ajungă om mare. De cele mai multe ori este greu să renunți la ceea ce ai, ești sau îți dorești, pentru a primi, fi sau dori altceva. Dar sunt sigură că atât timp cât Dumnezeu este administratorul vieților noastre, nu trebuie să ne îndoim de beneficiile care vin în urma schimbării.


     Schimbarea nu numai că a fost ea insăși o lecție, dar a și adus cu ea o serie de alte lucruri pe care le-am învățat anul acesta. 
Astfel, am realizat că trebuie să fim selectivi în lupetele pe care le purtăm, să nu intrăm în toate care ne ies în față. Și aceasta nu pentru că nu suntem în stare să învingem, ci pentru că nu se merită. 
Am învățat că uneori este mai bine să tăcem, decât să vorbim. Nu pentru că nu avem avea dreptate, ci pentru că pacea este mai prețioasă.
Am învățat că nu trebuie să impresionez pe nimeni, pentru că totul este între mine și Dumnezeu, nu între mine și oameni. Și la urma urmelor, aceștia tot ne vor judeca, orice am face.
Am învățat că pentru a reuși în luptă, trebuie să cred mai întâi în reușita ei. Cum Biblia ne sfătuiește ca atunci când cerem un lucru să ne comportăm ca și cum l-am fi și primit deja.
Am învățat că dragostea nu este obligatoriu orbitoare. Ci mai degrabă ascunsă în gesturile mici și faptele izvorâte din inimă. 
 Am învățat că unele lucruri e mai bine să fie luate așa cum sunt. Să încerc să le schimb ar însemna o pierdere de timp și energie.
Am învățat că bucuria crește, numai împărtășită. Familia și prietenii sunt o comoară din partea Tatălui.
 Am învățat că există pentru fiecare o a doua șansă. Important este să nu-i dăm cu piciorul. 
 Am învățat că toate lucrurile trec. Chiar și cele bune, chiar și cele rele.
 Am învățat că imposibilul devine posibil cu Dumnezeu!
 Am învățat că întotdeauna vom avea ceva de învățat.

Și mai presus de toate, am învățat că viața nu trebuie întotdeauna înțeleasă. Ea trebuie trăită. Frumos, cu speranță, cu pace, cu dragoste, cu și pentru Dumnezeu!

2 comentarii:

  1. Frumos, draga Miriam; ai dreptate cand spui: "Am învățat că nu trebuie să impresionez pe nimeni, pentru că totul este între mine și Dumnezeu, nu între mine și oameni. Și la urma urmelor, aceștia tot ne vor judeca, orice am face." Ma bucur ca ai inteles asta, de-acum, din tinerete! Domnul Dumnezeu sa te binecuvanteze!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amin! Mulțumesc pentru cuvintele frumoase! Fiți binecuvântată! :)

      Ștergere