miercuri, 1 iunie 2016

Gândul lunii ~ A fost o vreme ~

   A fost o vreme, în care oamenii îmi spuneau că sunt copil, dar eu mă credeam ”om mare”.
Acum, trăiesc momentul când mă simt copil, dar cei din jur îmi spun că sunt ”om mare”.

   A fost o vreme, când îi imitam pe ”cei mari”, tânjind cu nerăbdare să fiu și eu ca ei.
Acum, tânjesc, parcă, să fiu lipsit de griji... să fiu dinnou copil.

   A fost o vreme, când îmi doream să fiu independentă, să-mi port singură de grijă și să fac numai ce vreau.
Acum, îmi dau seama că nimic nu se compară cu protecția și siguranța de acasă. :)

   A fost o vreme, în care îmi făceam tot felul de vise și iluzii, apoi, abea așteptam să se materializeze.
Acum, îmi dau seama că uneori nu știam ce-mi doream.

   A fost o vreme, în care credeam că ceasurile sunt mereu în urmă, iar timpul face pe melcul.
Acum, însă, timpul fuge mai repede ca cel mai bun alergător de la jocurile olimpice.

   A fost o vreme, în care credeam că orice lucru este cu putință și orice vis poate deveni realitate. Acum, însă, am devenit conștientă că multe dorințe nu mi se vor îndeplinii niciodată. Dar viața merge înainte și așa.

   A fost o vreme, în care viața mi se părea mai simplă, iar oamenii mari, mai grei de cap.
Acum, realizez pe zi ce trece cât de complicată este viața și, mai mult, cât de tare o complicăm noi.

   A fost o vreme, când orice noutate reprezenta un motiv de bucurie și entuziasm.
Acum, găsim prea puține motive de bucurie. Și prea puține lucruri noi...

   A fost o vreme când a iubi, chiar și pe cei ce ți-au greșit, era ceva de la sine înțeles.
Acum, așa ceva este o abatere de la regulă.

   A fost o vreme, in care un acoperiș deasupra capului, o masă caldă și familia-ți alături era tot ce e trebuia ca să fim mulțumiți.
Acum, suntem mereu în căutarea a ceea ce credem că ne-ar putea face fericiți. Mașini scumpe, haine numai de firmă, vile sau case desprinse parcă din reviste... Dar, ntr-adevăr, sunt în căutarea a ceea ce CREDEM că ne face fericiți, nu a CEEA CE chiar NE FACE FERICIȚI.

   A fost o vreme în care ne doream atât de mult să creștem, încât uitam să ne mai bucurăm de copilărie.
Acum, ne dorim atât de mult să fim din nou copii, încât am da îndată timpul înapoi, de s-ar putea.

   Problema este că voi, copii, veți ajunge o dată ca noi. Dar noi, ca voi, să fim din nou copii... niciodată.
   Așa că, bucurați-vă de copilărie! Nu așteptați să creșteți ca să faceți ceea ce visați să faceți. Începe-ți de acum și vă veți bucura mai târziu.
  Să stiți un lucru: Visele nu devin realitate atunci când crești mare. Ele se materializează cel mai frumos chiar atunci când ești copil.


   O dată cu maturitatea, am învățat că înțeleptul Solomon avea mare dreptate în ceea ce a scris în Eclesiatru 3:1-8.  
”Toate îşi au vremea lor şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 
Naşterea îşi are vremea ei şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

Căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.”

Întradevăr, este un timp pentru toate. Și toate își au frumusețea lor. Deci, haide-ți să ne bucurăm de fiecare etapă a vieții și să o trăim cu entuziasm!

Trebuie să recunosc că acest articol nu se adresează numai celor mici, ca vârstă. Ci și celor mici în interiorul lor. Celor care poartă, încă, inocența, dragostea pură a unui copil, și speranța de nezguduit într-o lume mai bună.

   Cred că acest articol se adresează cititorior de toate vârstele. Pentru că fiecare dintre noi mai poartă, încă, indiferent de anii care au trecut de atunci, un strop de suflet de copil, în inimă.

Isus a zis:Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”(Matei 19:14)
   Să fim asemenea lor, smeriți, umili, increzători în Tatăl nostru ceresc, plini de pace, dragoste dezinteresată, exuberanță și inocență. 
   Să fim mereu copii... copii de Dumnezeu! <3