Gândurile unui călător

   Eram pe Facebook, căutând... căutând ceva, și în același timp, nimic. Treceam de la o postare la alta, când mi-a sărit în ochi o imagine. O imagine și-un link.
Am accesat acel link și, din click în click, am ajuns la o aplicație. Una destul de banală, care îți crează propria poveste din pozele de la profilul tău. Altădată, poate, n-aș fi aruncat a doua privire asupra acestul joc. Astăzi, însă, a fost o zi de genul celor în care simți că trăiești cu-adevărat.
   M-a captat cuvântul ”poveste”. Mereu mi-au plăcut poveștile. De orice fel. Dar cel mai mult cele cu tentă inspirațională/ motivațională. Poveștile care îmi arată că, uneori, imposibilul devine posibil, că umanitatea încă există și că happy end-ul nu se întâmplă numai în filme, ci și în realitate. Așadar, am făcut acest ”test”, dacă-i pot spune așa, și mi-a apărut un filmuleț. ”Povestea” vieții mele. Wow.

  

    Brusc, am realizat că am și eu o poveste. O poveste a mea. Proprie și personală, cum ar spune unii. O poveste care se deschidea cu imaginea unei mici vacanțe petrecute la Cluj. O mie de imagini mi-au venit atunci în minte. Imagini ale evenimentelor petrecute în scurta mea ședere acolo. O experiență pe care nu o pot uita.
   A urmat o altă poză, din ultimul an de liceu. Din nou, am fost luată pe sus o sumedenie de sentimente și simțiri considerate pierdute. Culorile au început să o ia razna, astfel că unele amintiri au căpătat nuanțe de gri, iar altele de roz. Nu știu după ce criteriu s-a făcut asta. Știu doar că preț de o secundă am simțit adierea eternității. Și numai în pespectiva eternității am putut conștientiza ce-nseamnă viața. Ciudat lucru! Viața este o sumă de momente, de clipe, de prezenturi. Și totuși, nu este un moment. Nu este o clipită. Este o eternitate. Da. Viața este o eternitate pe care o trăim, o mică, chiar foarte mică parte, cu trupul, iar restul, cu sufletul. 
   Au urmat alte și alte poze, și, o dată cu ele, alte și alte sentimente au colorat cerul nopții mele. Pentru că, o dată deschis cufărul amintirilor, cu greu l-am mai putut închide.
   Dintre toate astea, cel mai pregnant mi-a rămas în minte ideea descoperită. Ideea că viața este o sumedenie de momente. Acest scurt videoclip mi-a răspuns în mod indirect, și neașteptat, la întrebarea mea: ”ce este viața?!” Mi se tot învârtea prin mintea de câteva zile încoace, mai puternică și mai tulburătoare decât alte dăți. Dar nici prin gând nu mi-ar fi trecut că aș putea găsi răspunsul chiar aici... într-o aplicație de pe Facebook.

   Viața, este formată din momente. Momente lungi sau scurte, de numai câteva secunde... E uimitor cum nu mi-am dat seama până acum! Viața este o sumă de momente, un amalgam de ”acum-uri”. Momente frumoase sau mai puțin frumoase. Momente trăite, chiar și momente uitate, peste care s-a aștenut deja praful în cămara timpului... Viața este o culegere de acțiuni. Experiențe trăite, călătorii, locuri vizitate, concursuri la care am participat, activități extra-școlare, lucruri ciudate pe care le-am făcut, greșeli mari sau mici, cunoștințe noi, prietenii vechi și noi, realizări mici sau mari... Toate acestea formează viața. O definesc, chiar. Viața este bucurie, viața este tristețe. Viața este zâmbet și, în același timp, lacrimi. Viața este descifrabilă, și totuși, indescifrabilă. Este liră și, în același timp, proză. Este frumoasă, dar poate fi și urâtă. Viața este fiecare faptă pe care ai făcut-o vreodată, fiecare cuvânt pe care l-ai rostit de când te-ai născut până acum, fiecare gând pe care l-ai avut de când ai învățat să cugeți... viața este un dar pe care l-ai primit atunci când te-ai născut, dar pe care îl deschizi în fiecare zi...

   Cu toate astea, viața are și un final. Videoclipul meu intitulat ”Povestea mea” a avut un final. Așa vom avea și noi. Da, avem o poveste. Avem un început. Dar tot ce are un început are și un sfârșit. Și ce se întâmplă după? Ajungi îm altă lume. E ca și cum ți-ai fi terminat călătoria și ai ajuns la destinație. Întrebarea esențială este: Care ți-este destinația? Și abea acum realizăm că nu drumul contează atât de mult, ci destinația. Că viața trebuie trăită în așa fel încât să ajungi în cea mai bună destinație posibilă. Și știm bine că sunt doar două. Una sus și una jos. Una în care binele este la rang de absolut, și cealaltă în care răul domnește. Partea bună, dar și partea proastă, este că alegerea ne aparține.

 

   Viața îți aparține. Acum. În acest moment. Pentru că în clipa următoare s-ar putea să nu mai fi. Viața este o alcătuire de momente. Momente care curg, dar care, o dată, se vor opri. Viața este, așadar, un drum spre veșnicie. Un pod către tărâmul celălalt. Și nu e vorba despre un basm. Ci despre o poveste adevărată. Despre povestea mea. Despre povestea ta.
Cert este că alegerea îți aparține.

   Alege ca destinație finală Cerul! Alege-L pe Dumnezeu! Nu alege moartea, ci VIAȚA VEȘNICĂ!