miercuri, 25 mai 2016

Arta de a fi

   Ca oameni, suntem mereu în căutatrea fericirii. Hoinărim prin lume, sentimente și idei, prin mulțimi de inimi și povești... Suntem nomazi, fără o casă pentru sufletul nostru. Iar întrebarea care se naște este ”unde se găsește împlinirea?”
   Împlinirea este ceva absolut. Iar ceva absolut nu poate fi niciodată găsit în lucuri relative sau superficiale. Astfel, fericirea o reprezintă lucrurile eterne, cele cu o valoare infinită, cele care rămân când toate celălalte trec. Întrebarea corectă, pentru condiția noastră de muritori, supuși timpului necruțător, ar fi: „Ce contează cu adevărat?”
   Lucurile pe care le posedăm? Nu.
   Lucrurile pe care le cunoaștem? Nu prea.
   Sentimentele pe care ceilalți le nutresc față de noi? Nici pe departe.
   Marea poblemă a zilelor noastre este că noi nu căutăm împlinirea la locul potrivit. De cele mai multe ori o căutăm în ”a avea”, ”a părea” sau ”a ști”. Binențeles, toate aceste lucruri cântăresc destul de greu. Dar nu suficient. Cel mai greu cântărește ”a fi”. Arta vieții constă în arta de a fi.
   Celebrul personaj Shakespearian, Hamlet, spunea mai multe decât pare, atunci când punea întrebarea ”A fi sau a nu fi?!”.
   A fi este arta cea mai frumoasă și ”lucrul” ce ne aduce cea mai mare satisfacție în viață. Pentru că primul lucru pe care l-am făcut, a fost să „fim„. Să fim oameni. Totuși, nu este suficint numai să fii o ființă umană. Este necesar să fim și oameni, așa după cum spune și proverbul românesc: ”A fi mare nu-i mirare. A fi om e lucru mare.” Să fim altruiști, să fim buni unii cu alții, să fim răbdători, toleranți, săritori, dar și fermi și hotărâți când este cazul. Să știm când să acceptăm și când să spunem ”nu”. Să empatizăm , să simțim, să iubim, să trăim frumos, așa după cum am fost proiectață inițial de către Dumnezeu.
   A fi este arta cea mai nobilă din lume, pentru că este singura care rămâne când toate celălalte s-au pierdut. Un caracter frumos este mai valoros și mai trainic decât un chip frumos. O inimă mare este mai prețioasă decât o ”pungă” mare.  Felul tău de a fi este ceea ce te reprezintă oricând, oriunde. Și acesta nu depinde de înfățișarea noastră.
   Așadar, consider că a fi este o artă, pe care nu oricine o poate deține. O artă nobilă, o artă frumoasă, care ne aduce bucurie și satisfacție în viață, datorită faptului că e atât de trainică și rezită atât de bine testului timpului.

   Atunci când înțelegi arta de a fi, înțelegi mult mai bine de ce Dumnezeu se prezintă
în Vechiul Testament prin formula: ”Eu sunt Cel ce sunt!”