marți, 24 noiembrie 2015

De ce...?


     Desi ne place sa credem ca traim intr-o lume evoluata, din toate punctele de vedere (tehnologic, psihic, spiritual s. a. m. d.), ceea ce vedem astazi in jurul nostru ne dovedeste tocmai contrariul. Conflicte, ura si razboi care ne bate la usa.
Roboti? Inteligenta artificiala? da, s-au inventat. Dar o modalitate de a opri pentru totdeauna razboiul, nu.
Remedii pentru tot felul de boli? deasemenea. Dar remediul pentru ura, nu inca.
Am evoluat si, paradoxal, am involuat in acelasi timp. Am crescut in lucrurile exterioare, dar am ramas copii la cele de suflet.
Am ramas la un nivel mediocru si in ce priveste realtiile. Un alt paradox. Intr-o lume a tehnologiei de comunicare nu mai stim sa comunicam, sa ne mai intelegem unii cu altii. Si totusi, trecutul ar trebui sa ne fie ca o lectie, acum.

 Un mare intelept spunea odata, invatam din istorie ca nu invatam nimic din instorie. Ne intoarcem la lucrurile de care am fugit o data. Ne intoarcem la ura, barbarism, intoleranta si razbunare. Uitam ca suntem numai oameni. Ca avem o singura viata. Ca "nu avem un suflet, ci suntem un suflet. Avem un corp." ( C.S. Lewis)


     La sfarsitul celui de al II lea razboi mondial marii conducatori ai lumii au ajuns la concluzia ca ar fi fost mai bine sa fi stat la masa si sa fi rezolvat lucrurile cu frumosul. Remuscarile au aparut... dar prea tarziu. Dupa  distrugeri catastrofale si nenumarate pierderi de vieti omenesti, si-au dat seama ca trebuia sa foloseasca cuvantul. Nu arma, nu razboiul, nu moartea. Ci cuvantul.
    

     Cu totii suntem capabili sa aducem moartea in jurul nostru. Prin cuvinte, atitudine, comportament, prin lucruri pe care le facem si prin lucruri pe care ar trebui sa le facem si nu le facem. Dar putini sunt cei care aduc viata, in inimi, in suflete, in ochi si pe buze. Prin sinceritate, deschidere, bunatate si un zambet.
  Toate aceste lucruri ma determina sa ma intreb: de ce e atat de scump sa fim oameni?!