duminică, 1 noiembrie 2015

Gandul lunii

     E ciudat cum uneori te simți atât de gol de parca inima ți-ar fi o grădina uscata. Parca  nimic bun nu crezi ca mai ai de oferit. Nici o floare, nici un fruct, nici frumusețe, nici parfum si nici dulceața.
     Si totuși, Dumnezeu îți arată ca El e gradinarul si ca niciodată nu te va lasă in paragina. El smulge buruienile, tunde iarba, plantează trandafiri si ii îngrijește pana înfloresc.
Sunt zile de toamna, când vântul descurajării sufla puternic printre ramuri si ne plecam, gata gata sa ne rupem. Sunt zile in care frunzele nu mai împodobesc coroanele copacilor ci coaja pamântului. Sunt momente in care pomii sunt goliți de roade, iar florile de ce au ele mai scump. Si apoi adorm.

     Totuși, încă mai este viața. Încă mai este speranța! 
Vântul vine, dar el alunga norii. Frunzele cad, dar împletesc multicoloriul covoraș de frunze. Pomii sunt goi, dar roadele sunt pe masa. Florile dispar, dar sunt pastrate in ghiveci. Dumnezeu îngăduie si primăvara si vara, dar si toamna. Si toate lucrurile lucrează înspre binele nostru.

  
  Fii sigur ca încercarea de astăzi, nesiguranța, descurajarea si nelinistea trec, si lasă ceva mai frumos in urma. Un caracter tare, trecut prin foc si tocmai de aceea, de neprețuit. Bucura-te de vara din viața ta si fie ca mereu sa fie vara! Dar primește si toamna cu bucurie, ca pe o binecuvântare!