Se spune că o imagine face mai mult decât 1000 de cuvinte. Uneori.
Deși sunt adepta cuvintelor, trebuie să recunosc, uneori cuvintele sunt de prisos. Un exemplu este chiar poza de mai jos.
A venit primăvara. Practic. Pentru că teoretic, s-a încheiat deja o lună de primăvară.
A venit vremea bună, speranța, bucuria. A înflorit cireșul, a înflorit caisul, a înflorit și zâmbetul pe chipul nostru. S-a încălzit natura, s-a încălzit vremea, s-au încălzit și inimile noatre. Pentru că primăvara e molipsitoare. Pentru că primăvara este balsam pentru suflet.
Pe jos, pomii își scuturaseră florile. Petale de fericire, frumusețe și culoare, la o singură atingere. Le-am luat în mână. Atât de ginagașe. Nu demult ținusem fugii de zăpadă. Acum strângeam fulgi de primăvară.
Și cum le țineam eu în mână, dintr-o dată a început să bată vântul. Cât ai clipii, petalele mele și-au luat zborul. Și am rămas așa... cu mâna goală.
Nu am putut să le țin cu forța. Așa cum nici visele mele nu le-am putut păstra împotriva voinței Lui. Și-au luat zborul... dar nu spre îndeplinire.
Apoi, am strâns altele și I le-am încredințat Celui care poate să le ducă la îndeplinire. Și, spre surprinderea mea, au început să se materializeze.
Ce am ținut cu orice preț, l-am pierdut. Dar ceea ce I-am dat Lui, este al meu și astăzi!
”Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile.” Proverbe 16:3
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu