Un capitol s-a încheiat deja din volumul 2016. Am intrat în al doilea cu viteză. Cerul nu pare prea încântat. Pământul este destul de înghețat. Primăvara este încă departe... este totuși o filă de iarnă.
Când te gândești că a trecut o singură lună, parcă e puțin. Dar când te gândești că mai sunt numai unsprezece... parcă te uimește. Poate că, așa cum a trecut de repede ianuarie, așa vor trece toate celălalte. Și imediat ne pomenim iarăși la Anul Nou. Și trece un an și trec doi și trei trei... și tot așa..., trece viața.
Niciodată nu am avut o relație prea bună cu timpul. Mereu am fugit, parcă, unul de celălalt. El de mine și eu de el... Trebuie să recunosc, nu prea mi-a ieșit. Oricât am încercat să-l conving să ia o pauză, a fost în zadar. E încăpățânat, de parcă i-ar scădea faima dacă ne-ar da puțin, măcar puțin răgaz.
O lună. Douăzeci și nouă de zile. An bisect. Patru săptămâni complete și o zi. Patru duminici și cinci zile de luni. Cam așa ar arăta o simplă analiză. Mai multe numai tu știi ce vei mai scrie. Cum le vei folosi? Ce vei lăsa în urmă? Ce regrete vei aduna? Câte amintiri frumoase vei strânge? Câți oameni vei ajuta? Cât din timpul acesta îl vei aloca ție și cât lui Dumnezeu? 100%? Doamne ajută-ne! :)
Când în față ai o foaie albă, cu ce alegi să o umpli?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu