Gândul lunii

Fiecare clipă este unică, fiecare zi este diferită, fiecare lună este specială și fiecare an este un mare dar. Cu ocazia întoarcerii unei noi file din cartea vieții, v-am pregătit o mică surpriză. Este vorba de videoclipul de mai jos, pe care l-am realizat cu mare drag. Nu mai spun nimic. Videoclipul spune mai multe. Enjoy it! :)

Piesa de teatru

3... 2... 1... și.... cortina se ridică! Spectatorii aplaudă entuziasmați. Piesa începe.
 Viață, culoare, fantezie, imprevizibil, aventură, suspans, joc de oameni și de note muzicale...toate sentimentele se perindă prin inimile privitorilor: bucurii din glasuri de copii, necazuri la pachete promotionale (1+2 gratis), lacrimi în borcane fără capace și zâmbete furate în treacăt... Zile aflate în acorduri de chitară, săptămâni agățate de tavan, luni ieșite din crăpături...
 Muguri rozosini, frunze verzi, zambile și ghiocei plăpânzi sunt aruncați de-alungul întregii scene, împrăștiind un parfum deosebit de prospețime, tinerețe si viață. Speranța înmugurește în inimile oamenilor.
Dintr-o dată, o exlozie de flori, culori și lumină atrage atenția tuturor. O căldură puțin supărătoare își face loc printre rânduri. Femeile își deschid evantaiele. Incearca să înlăture nu numai căldura sau tânțarii, dar și oboseala. Un mic concediu ar fi binevenit. Plajele și ștrandurile sunt supraîncărcate. Oamenii se înghesuie la chioșcurile de înghețată. Copiii sunt fericiți. E vacanță.
Repede, repede, un văl de umbră se așează peste tot. Vântul începe să vâjâie, viorile, să scârțâie. Stropi mari cad pe pământ. Trecătorii se plâng de bălți și de noroi. Fularele se vând ca pâinea caldă.
 Frigul se întețește. Totul în jur se îmbracă în alb. Omul, timpul și animalele hibernează împreună. Oamenii se pregătesc de sărbătoare. Ceasul stă să bată ora 12.
Un plânset de copil sensibilizeză inimile spectatorilor. În fața ochilor se desfășoară o înteagă lecție de viață. Primii pași sunt întotdeauna cel mai greu de făcut. Sunt mulți "primi pași" în viață. Primii pași în lumea noastră, primii pași în ale școlii, primii pași printre străini, primii pași în dragoste... Un clopot vechi din sat împrăștie bucuria unui nou început în doi. Se deschide un album gros de amintiri. Ochelarii bătrânului sunt pe frunte, dar el caută după ei. Nepoții chicotesc. Povestea este zguduită de bocete și amare remușcări. Un șir de oameni trec pe drum cu capul plecat.
Călătorii, căci fiecare e călător la rândul lui, privesc și își continuă călătoria meditând. Dar nimeni nu știe la ce, la pumnul de tărână care tocmai a fost aruncat pe lemnul umed sau la pumnul de tărână care tocmai a fost îngropat?
Cerul este de un albastru infinit. Dragostea, speranța și credința se împletesc într-o coloană a infinitului. Parcă ar vrea să unească cerul cu pământul.
Spectacolul este unul extraordinar, oricum. Regizorul este minunat.
Cortina se lasă încet. Cerul se umple de culori sclipitoare. Așteaptă o nouă reprezentație.

Viața este ca o piesă de teatru. Anul în care tocmai am intrat este o nouă reprezentare. Fie ca aceasta să fie cea mai frumoasă experiență pe care ați trăit-o. Dumnezeu să vă binecuvînteze!

Ne pripim...

 Ne pripim de multe ori in scurta noastra viata. Ne pripim sa crestem, sa fim pe picioarele noastre, sa fim independenti... Ne pripim sa tragem concluzii gresite... Ne pripim sa punem etichete celorlalti... Ne pripim sa luam decizii prea grele pentru noi... Ne pripim sa ne inaltam... si sa ne prabusim. Ne pripim sa ne desconsideram sau sa negam valoarea cu care am fost inzestrati. Ne pripim sa spunem ca nu mai avem nicio sansa, ca nu mai exista speranta sau rezolvare la problemele noastre...
 Ne pripim de multe ori si ne agitam precum un peste pe uscat, fara sa ne dam seama ca ne lipseste ingredientul secret: rabdarea. Cel ce stie sa astepe rabdator castiga multe.
 Cu timpul, tot ce astazi ni se pare prea greu sau imposibil, maine ni se va parea o joaca de copii.
Rabdarea merge mana in mana cu timpul. Cel ce ii este prieten, se va intelege bine si cu timpul.

 Daca azi iti pare viata neagra, nu te ingrijora pentru ziua de maine! Dumnezeu este deja acolo! El poate transforma intristarea in bucurie, o inima de gheata intr-o inima iubitoare si o zi neagra intr-una roz.
Trust Him!

Cat traim, invatam!

 Sunt genul de persoana careia ii place sa invete din toate lucrurile. Pentru mine, fiecare zi este o nepretuita comoara, o sursa de inspiratie si o lectie de viata. In calatoria mea de pana acum, am avut parte de tot felul de experiente, unele amestecate cu lacrimi, altele cu zambete.
~ Am invatat să fiu fericită chiar și-atunci când lucrurile nu sunt așa cum mi le-am dorit. Astfel mi-am dat seama că planurile Lui pentru mine sunt mai mărețe decât planurile mele. Și ceea ce a pregătit El pentru mine, chiar dacă nu îmi pot da seama acum, este mai mult decât minunat.
~ Am învățat că nu contează ce părere au oamenii, contează cum mă vede Dumnezeu! Oamenii vobesc de toți și de toate, mereu. Dar oare stiu ei ce vorbesc? Singurul care te știe cu adevărat este Dumnezeu. De felul în care ma vede El ar trebui să ma îngrojorez, nu de ce zice lumea. Doar El îmi cunoaște bătăliile pe care le duc în cămăruțele ascunse ale inimii, toate reușitele și eșecurile mele. Mai mult, El îmi știe și viitor! Deci, dacă pentru lume as fi egal cu zero, stiu ca pentru El sunt mai mult decât valoros, întrucât Și-a dat viața pentru mine.
~ Am învățat că nu contează cum am fost cândva. Contează ce sunt și voi fi de acum înainte. Niciodata nu voi putea sa-mi construiesc viitorul pe cioburile trecutului.
~ Am invatat sa iubesc ciocolata si nu abalajul, sufletul si nu aspectul exterior! Pentru ca esenta lucrurilor este dincolo de aparente si pentru ca omul imbatraneste, dar sufletul e nemuritor!
~ Nici de fizică nu am scăpat. Am învățat să nu-mi leg sentimentele în serie. E prea periculos. Dacă se arde un bec, se sting toate și rămân singură în întuneric. Legându-mi-le în paralel, chiar dacă se mai arde câte unul, cel puțin le mai am pe celălalte. Astfel pot rezista până îl înlocuiesc pe cel stricat.
~ Am invatat ca niciodata nu sunt prea sus, ca Dumnezeu sa nu ma poata cobori, dar nici prea jos, sa nu ma poata inalta.
~ Am invatat sa-mi numar binecuvantarile si nu esecurile!
~ Am invatat ca cel care stie sa astepte castiga multe.
~ Am invatat ca rabdarea este secretul oricarei reusite, iar perseverenta, cheia succesului.
~ Am invatat ca nu putem trece peste anumite etape ale vietii. Nu se poate sa sarim peste trepte. Trebuie sa le urcam una si una.
~ Am invatat ca nimic nu tine la nesfarsit. Nicio problema, greutate sau lacrima nu este vesnica. De aceea, nu merita sa fi trist. (Don't worry, be happy!)
~ Am învățat și, recunosc, încă mai am de învățat, să ascult de oamenii trecuți prin viață. Experiența lor este o comoară. E mai bine să înveți din greșelile altuia decât să dai tu cu capul.
~ Am invatat ca atitudinea schimba altitudinea. Oamenii te pot provoca, dar cum reactionez la provocare este alegerea ta.
~ Am invatat ca in viata trebuie sa ceri, daca vrei sa primesti ceva. Dar trebuie sa si oferi.
~ Am invatat ca greutatile nu vin pentru a te dobori, ci pentru a te face mai puternic.
~ Am invatat ca nu conteaza cat de mult traiesti, ci cum traiesti!

Viata e imposibil de descris si totusi, imposibil de negat.  Este totul si nimic. Traim in ea clipa de clipa, dar nici pana in ultima secunda nu reusim sa o intelegem pe deplin. O vedem si totusi, nu o putem atinge. O analizam si nu o putem aseza-ntr-o formula. O punem in povesti, dar nu o putem avea in maini. O impartim in zile, luni si ani, dar nu ii putem vedea capatul...

Un sirag lung de margele sau un album de amintiri, o frumoasa diadema sau o buchet de trandafiri, o poveste palpitanta sau o piesa de teatru interesanta...asa e viata. Plina de mister si necunoscut, ducandu-ne mereu cu gandul la cat de minunat e Creatorul!

Gândul lunii

Bună, oameni dragi! Mă bucur să ne întâlnim din nou aici, la o Rază de Speranță, astăzi, pe 1 decembrie. Este o zi de bucurie. Este ziua națională a României. Este ziua noastră, a românilor, a pământului nostru  udat de atâta sânge de eroi.
Este timpul să ne întoarcem în anul 1918 pentru a realiza Marea Unire! Ar trebui să fim mândrii că sunte români, că ne-am născut în această patrie micuță, dar cu o istorie și o frumusețe pe care mulți și-ar dori-o. Și nu numai de 1 decembrie, ci în fiecare zi din an. România este țara noastră, țara pentru care strămoșii noștrii au luptat pe viață și pe moarte pentru ca ea să se nască, să crească și să rămână unită și independentă. Este țara pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru noi.
~Nihil Sine Deo!~

România este cartea în filele căreia sunt prinse atâtea frământări, conflicte și războie, atâtea lacrimi, doruri și vise, atâtea victorii, atâta curaj și atâta sacrficiu. Atâtea amintiri frumoase se ascund pe aceste pagini învechite... și câte încă se mai scriu...România este o carte care merită citită și îngrijită.

România a fost toată viața ei zbuciumată de cei care trăgeau de ea fără milă, să o facă bucăți. Cu atât de multe podoabe, tradiții, obiceiuri... cu atâția oameni frumoși, care au fost, sunt și vor mai fi... ar trebui să ne mândrim. Este timpul să fim mulțumitori pentru patria noastră!

România are nevoie de Dumnezeu mai mult ca oricând! Are nevoie de protecție, de înțelepciune, de înțelegere, de armonie între locuitorii ei...are nevoie de oameni care să o prețuiască și care să dovedească lumii întregi că a fii român este o mândrie.
România este valoroasă. Haide-ți să o prețuim și să nu o mai desconsiderăm! Haide-ți să ne rugăm pentru ea, pentru noi și pentru cei ce vor veni după noi!
Dumnezeu să binecuvînteze țara noastră, România!

Gândul lunii

   Noiembrie! Ai venit atât de repede că nici n-am apucat să mă dezmeticesc bine. Când a venit toamna? Când a trecut și luna octombrie? Când s-au încheiat deja șapte săptămâni de școală?
O vijelie de minute, oameni, sentimente, culori, speranțe și evenimente...să nu mai spun și ani, m-a cuprins și mă poartă, încă, spre necunoscut.

   Timpul trece și o dată cu el, trecem și noi. Îți mai amintești când erai doar un copilaș și îți doreai atât de mult să crești, să fi și tu "om mare"? Părea că timpul îți făcea în contră. Zilele erau sâcâitor de lungi și, deși făceai multe lucruri interesante, abia așteptai să vină ziua de mâine. Te pierdeai gândindu-te la cît de grozav va fi când vei crește mare, prin câte peripeții vei trece, pe câți oameni îi vei lăsa cu gura căscată de uimire, câte medalii vei strânge, cât de frumoasă va fi viața ta...Te gândeai la momentul în care viața avea "să înceapă cu adevărat" și nu îți dădeai seama că erai, deja, în direct, "live", juncându-ți numărul. "Adevărata viață" începuse deja.
   Din păcate, așa trăim mulți dintre noi. Ne gândim mereu la clipa în care viața noastră va începe cu adevărat, visele noastre își vor lua zborul spre împlinire, iar dragostea va șterge orice urmă a trecutului. Chiar dacă nu recunoaștem, și noi, "oamenii mari", mai credem încă în povești. Și nu orice fel de povești, ci dintr-acelea cu "happy end". Suntem nerăbdători să trecem peste partea cu: "A fost o dată, ca niciodată..." ca să ajungem în miezul aventurii. Apoi, visăm cu ochii deschiși la partea cu: "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți."

  Dacă ești încă în perioada copilăriei, nu te grăbi să crești! Când suntem mici, vrem să fim "oameni mari", iar când am ajuns "oameni mari", am da orice să mai fim din nou copii. Așa că, bucură-te, joacă-te și prețuiește-ți copilăria cât de mult poți! De crescut, oricum vei crește! Dar de întors timpul înapoi nu se mai poate.
  Dacă ești tînăr sau mai înaintat în vârstă, oprește-te din a mai aștepta ca viața ta să înceapă cu-adevărat! Viața a început deja! Trece timpul și tot ceea ce îți va mai rămâne, vor fi visele tale călătoare, încă neîmplinite. Astăzi îți poți schimba viața, schimbându-ți atitudinea. Nu mai aștepta!  Trăiește de astăzi viața pe care ți-ai dorit-o din totdeauna! Îndrăznește să fii ceea ce ai visat! Bucură-te de fiecare perioadă, de fiecare anotimp al vieții și strânge comori veșnice!

Este criză

   Suntem într-adevăr în criză. Și nu într-una economică, nici politică, nici culturală, ci într-una mai gravă, zic eu: suntem în criză de creștini adevărați.
   Ne întrebăm care este problema lumii și a vremurilor în care trăim. Ne mirăm că oamenii devin din ce în ce mai nepăsători, mai egoiști, mai nerespectuoși, mai lispsiți de o verticală și de credință. Vedem că lumea se îndreaptă încet, dar sigur, spre prăpastie. Și ne punem întrebări. Căutăm mereu răspunsul departe... prin lună și prin stele...sau în ceilalți. Și nu ne dăm seama că în tot acest timp l-am avut cu noi. L-am avut în noi.
   Răspunsul suntem noi. Noi, cei care afirmăm cu atâta tărie că suntem un popor creștin, că nu suntem ca ceilalți. Noi, cei care vedem greșelile altora, dar pe-ale noastre le uităm. Noi, cei care nu numai că trecem cu vederea păcatul, dar îl și încurajăm, de multe ori...Noi, cei care spunem că suntem credincioși, dar când e greu dăm înapoi. Noi...cei care când dăm de bine, uităm și de Dumnezeu și de toate.... Noi...
  Întrebarea este: suntem noi oare creștini adevărați sau doar cu numele?

  Să fii un creștin adevărat nu e ușor, dar nu e nici prea greu. Pentru că avându-L pe Dumnezeul cerurilor și al pământului mereu lângă tine, orice provocare imposibilă devine o joacă de copii. Dumnezeu nostru este un Dumnezeu al păcii, al bucuriei, al dragostei, al minunilor... Îi place să facă imposibilul posibil. Îi place să ne surprindă în fiecare dimineață cu înoită bunătate și îndurare. Se bucură când noi ne bucurăm și e mereu acolo când avem nevoie. De fapt, El e cu noi mereu, dar noi Îl căutăm doar la greu.

   Oamenii nu mai cred în Dumnezeu pentru că nu-L văd în noi pe Hristos. Nu văd o lumină. Nu mai văd creștini care să sacrifice orice pentru credința lor, creștini care să nu caute la fața oamenilor și care să nu se schimbe, când într-o parte, când în alta. Poate că tot ceea ce văd ei este doar o anumită formaliate, care se poate găsi, spun ei, și în alte lucruri.
 Cred că cel mai mare lucru pe care l-am putea face pentru acești oameni este să fim noi înșine exemple de creștini adevărați. Pentru a le demonstra oamenilor că există Dumnezeu trebuie să fim noi slujitorii Lui adevărați.
  Un creștin adevărat este lumina lumii și sarea pământului, după cum scrie în Matei 5:13 și 14. Dar dacă sarea își pierde gustul și lumina dispare, cum ar mai putea rătăcitorii să găsească calea?
De aceea, haideți să fim sarea pământului și lumini în întuneric, ca orice om să găsească drumul spre  Cer!
Noi suntem ca  niște flori pe care Creatorul le-a înzestrat cu un parfum deosebit. Haideți să lăsăm acest parfum minunat să se împrăstie peste tot în jur și să învioreze toate florile din grădină!

  Lumea și-a făcut o imagine proastă despre Dumnezeu și despre creștini. Dar haideți să arătăm lumii bunătatea și măreția lui Dumnezeu! Haideți să arătăm lumii că mai există creștini adevărați! Și acești creștini sunt și ei păcătoși, doar că au fost iertați și schimbați. Acești creștini Îl recunosc pe Dumnezeu ca Domnul lor și Îl urmează din dragoste. Acești creștini sunt statornici pe învățătura adevărată și nu se iau după basme sau povești. Acești creștini sunt sinceri și nu doresc nici faimă și nici bogății, ci doresc să ajungă o dată Acasă. Creștinii sunt niște călători, niște străini pe pământ, care înțeleg că trupul acesta moare, dar sufletul e nemuritor. Ei sunt turiști pe pământ, dar cetățeni ai Cerului.
 

Să fii creștin este cel mai frumos nume pe care l-ai putea purta pe pământ. Pentru că asta înseamnă că ești fiu/fiică de Rege! Dacă nu ai găsit vreodată un creștin adevărat, atunci fii tu unul! Se merită!